După ce a vândut peste un milion de albume, Mircea Rusu s-a ascuns de celebritate la ţară, unde este primar

unnamed (2)A cunoscut vârful succesului rapid, a stabilit recorduri pentru un folkist- peste un milion de CD-uri vândute într-un an şi, în culmea succesului, a ales să se ascundă.

Inexplicabil!  Mircea Rusu, autorul megasuccesului ”Omul bun şi pomul copt”,  s-a retras departe de  zgomotul metropolei, la ţară, în Ardeal, şi este primar în Band, comuna mureşeană de unde este originar. Noul său nume este Mircea Rudu Band, un primar inedit (ajuns la al treilea mandat),  care se împarte între treburile gospodăreşti şi compusul a noi piese în livada sa.

 

Aţi cunoscut succesul la scară largă şi, după ani petrecuţi în aglomeraţie v-aţi stabilit într-un loc aerist, la ţară! Aţi părăsit Bucureştiul pentru a fi primar în localitatea natală. A meritat?

 

M-am întalnit cu succesul pe când renunţasem să-l mai caut, să-l mai aştept. Ca orice om în domeniul lui de activitate, am visat succesul, mi l-am dorit cu ardoare, am muncit din greu pentru el. Şi cu cât întarzia să apară, interesul pentru el slabea astfel încât, atunci când a venit, abia mai pâlpâia focul ce fusese vâlvătaie ani la rând. Şi aşa, întâlnirea mea cu succesul a fost pe cât de surprinzătoare şi spectaculoasă pe atât de rece şi distantă. Să-mi ia minţile nu se mai punea problema. ÎI observam mecanismele, forţa de seducţie, strălucirea, calculele, febrilitatea şi dinamica. Sentimentul că tu eşti şi nu altcineva  buricul pamântului, interviuri, emisiuni, radio, televiziune etc. Toate la un loc formau un pachet în mijlocul căruia, străin şi stingherit, eram eu. Şi pachetul era facut de o gramadă de ”domni” pricepuţi la conţinut, ambalaj şi profit. Prins astfel în acest mecanism, cu regulile lui stricte, începusem să devin un simplu produs de vânzare. Mi se pusese o ştampilă, o marca şi cu ea urma să defilez altminteri balonul de săpun se spărgea. S-a mai produs în timp încă ceva semnificativ; intrarea în arena a staţiilor FM ce aveau să joace un rol teribil în formarea gustului public. Pragmatice şi cu treburi serioase pe-aici, au inceput o laborioasa actiune de dezrădăcinare, de îndepartare a tot ceea ce este românesc nu prin limba ci în fond şi formă. Era o simplă chestiune de timp parcarea, tragerea pe linie moartă a unor astfel de muzicieni. Printr-o tehnică simplă de umblet în minţile oamenilor, muzicienii de acest fel şi cei cu continut în general , au fost plasaţi într-un trecut implacabil. Şi astăzi , orice-ar face , oricât s-ar strădui, pentru ei prezentul e mereu în altă parte. De viitor nici nu se pune problema. Sentimentul unei iminente inutilităţi îmi dădea târcoale. Staţiile FM fabrică azi vedete pe bandă rulantă şi cântecele toate sunt hituri pe care nu le cumpară nimeni. Şi aşa, dorindu-mă util , m-am facut primar. Întreg tabloul grotesc pe alocuri al şoubizului de azi îmi arată c-am procedat corect.unnamed (1)

 

 Sunteti unul din artiştii români ce au vândut peste un milion de unităţi discografice. Credeţi că veţi mai naşte vreodată un suces la fel de mare ca ”Omul bun şi pomul copt”?

 

Acum asemenea vânzare de discuri e imposibilă. Rămân pentru totdeauna ataşat de românii care-au făcut posibil un asemenea record. Pe-atunci încă mai era un strop de normalitate pe piaţa muzicală. Ce s-a-ntâmplat între timp, e foarte simplu de-nţeles. În general e foarte greu sa repeţi o asemenea ispravă. Cred însă c-am reuşit cu două cântece – ”Iarba verde de acasă” şi ”Verde-nrouarat (Vântul bate, apa trece, pietrele rămân)”.

 

Sunteţi un primar bun?

 

Dacă prin bun se-ntelege dorinţa şi putinţa de-a face , atunci răspunsul e da. Ca orice domeniu, administraţia presupune experienţa pe care-o câştigi în timp şi, categoric, am înca multe de învătat.

 

Vă ocupaţi de binele a peste 7000 de oameni din 11 sate şi-o comună.

De multe ori aţi cântat în faţa a mult mai multor persoane. E greu să-i multumiţi?

 

A devenit un lucru comun zicerea cu cel mai greu e să munceşti cu oamenii. Nu e tocmai simplu dar ceea ce ştiu cu siguranţa e că n-am făcut rău niciunui concetăţean de-al meu. Nici măcar ca act de intenţie. Pe de altă parte trăiesc şi eu într-un loc cu oameni nu într-o poieniţa idilică unde oamenii toţi se iubesc între ei , se pupă când se-ntâlnesc şi plesnesc de-atâta mulţumire ce le da primaru’. Sigur n-au cum să fie toţi multumiţi după cum am şi eu propriile nemulţumiri legate de activitatea mea. Încă sunt foarte multe de făcut.

 

 Păstoriţi un loc în care convieţuiesc deopotrivă vorbitori de limba română, maghiară şi ţigani. Vă e greu să gestionaţi conflictele interetnice?

 

Cu bucurie şi mândrie spun că la noi nu există asemenea conflicte. Sigur , între oameni apar fel de fel de neântelegeri, de situaţii conflictuale, dar nicidecum pe criterii etnice. Sunt fapte de viaţa pur si simplu.

 

Tindeţi către o funcţie administrativă mult mai mare?

 

Nici măcar o secunda nu m-au muncit astfel de năzuinţe. Cea mai mare funcţie mie mi-a dat-o muzica şi nici o alta nu se compară cu ea.unnamed

 

Inedită prezentare, v-aţi însuşit denumirea localitătii natale numelui dvs.

 

Întâmplător sau nu, ”Band”-ul englezesc ce desemnează o trupă în scris şi Bandul e cel în care trăiesc. Sunt aşadar vrând- nevrând, funcţie de împrejurări când ”Band” când…band.

 

În ultimii ani aţi adus la Band multe nume de referinţă în cultura românească. Însă e o modă naţională ca,  de zilele localităţilor, să se organizeze paranghelii cu artişti comerciali. Oamenii din satele de care vă ocupaţi nu şi-ar dori să vadă mai degrabă astfel de şuiete?

 

Când a fost aici Ion Caramitru ne-am plimbat prin satele comunei, pe dealurile ei şi-mi spunea că-l întelege o data-n plus pe Blaga cu sintagma”veşnicia s-a născut la sat”. Când şi când muzica şi poezia îşi dau mâna şi se întalnesc voioase în Band. Nume prestigioase ale scenei românesti au concertat la noi. Dar asta nu înseamnă că neglijam muzica populară sau cea care se adreseaza preponderent copiilor şi adolescenţilor.

 

 Iubesc folk-ul tinerii din Band?

 

Nu cred că-l ştiu îndeajuns cât să-l iubească. Şi faptul că nume importante ale genului sunt de nevăzut pe micul ecran, de neauzit frecvent pe FM-uri , e pe cât de trist pe atât de mare neajuns în formarea lor.

 

Băiatul dumneavoastră mare ce gen muzical cântă?

 

Am doi băieţi,  Adrian şi Florian. Primul e absolvent de ştiinţe economice al doilea în comunicare. Da, Florian cântă într-o trupa de rock nefiind cantonat doar în acest gen muzical. Compune tot felul de muzici şi cred în talentul lui după cum sunt absolut convins că va reuşi să se impună atenţiei publicului.

 

 În timp ce majoritatea studiourilor de înregistrări se află în centrle oraşelor, al dumneavoastră este la ţară. Vă inspiră locul?

 

E o diferenţa foarte mare să imprimi cu ochii pe ceas în aglomeraţiile urbane şi  într-un loc liniştit. Nu întâmplător noi. Mircea Rusu Band, avem acum de lansat un album ce conţine 5 CD-uri cu piese noi şi material pentru înca 4 CD-uri.

 

 E greu să susţineţi şi concerte prin ţară, de asemenea să fiţi şi un bun primar?

 

Concertele sunt de regulă la sfârşit de săptămâna astfel încât nu doar că nu-i greu dar sunt un contrapunct necesar.

 

Leave a Reply

%d bloggers like this:
Copyright © 2013 MondenOnline · All rights reserved · Designed by Theme Junkie
Powered by· MEDIAPHOTO